decizii...decizii....

Decizii...unele mai uşoare decât altele...de dimineaţa până seara trebuie să iei decizii...trebuie sa decizi la ce oră te trezeşti..dacă să mai dormi 5 minute..sau cu ce să te îmbraci când pleci la şcoală sau la servici..dacă să te mai duci sau nu...dacă să mergi cu autobuzul sau cu bicicleta....să trec pe roşu sau nu...decizii la fiecare pas ce il facem...şi unele dintre ele vrem nu vrem ne afectează pe termen scurt sau lung...:D

Ce uşor ar fi dacă ar fi doar o opţiune..dacă nu ar trebui să alegi între două opţiuni...alegi una şi apoi te întrebi dacă ai făcut decizia corectă...sau cum ar fi fost dacă ai fi ales varianta cealaltă...şi aşa mai departe...cât trăim tot trebuie să alegem câte ceva şi la un moment dat ajungi la punctul unde nu mai sti ce să alegi, pe cine să întrebi..cu cine să te consulţi...?

Răspunsul întotdeauna se găseşte la Dumnezeu..chiar dacă uneori luăm decizii şi uităm să Îl întrebăm pe El, să îi cerem sfatul...mergem la El doar când eşuăm în deciziile care deja le-am luat şi abia atunci Îl întrebăm "Doamne ce să fac acum!?"

Dacă L-am întreba pe El de la început am fi siguri că alegerile pe care le facem sunt în conformitate cu voia Lui pentru viaţa fiecăruia dintre noi...:D

După ce am trecut în noul an, la biserica de aici au fost puse doua întrebări: "Ce vrea Domnul de la mine în 2011?" şi "Ce vrea Domnul de la biserica de aici?"...Primul lucru care mi-a venit în minte a fost dedicare..cel puţin în dreptul meu Domnul vrea mai mult din timpul meu, să vorbesc mai mult cu El, să studiez Cuvântul Lui mai mult...vrea să fim lumini, exemple pentru cei din jurul nostru..vrea să fim copii Lui..şi asta să se reflecte în viaţa noastră de zi cu zi şi în purtarea noastră...asta e ce vrea Domnul de la mine şi de la noi in 2011. Şi cred ca toţi putem să o luăm de la început anul asta şi să ne dedicăm mai mult Lui pentru avem nevoie de El la fiecare pas ce Îl facem, la fiecare decizie pe care o luăm...:D

one year together...:D

It's been one year of living together...me and Aurelija...even though in the beginning we had some crazy opinions about each other's country..we had a fun and crazy time living together....so let me share some of the great time we had with you...:D

Let's start with the mail we got when we moved in...our mail box was stuffed with newspapers, supermarket offers and other things....:D

Then we started with the movie nights when we

was pretty fun moving all the stuff around the apartment. There was one night when we decided to rearrange my room so that I could have more space....we started by getting the small things

moved my bed (it's a fold-able bed) into Aurelija's

room so it

into her room....then we tried to move the

wardrobe to the other side of the room which was not easy to do...we put everything back in place and we realized that the room

looked more spacious with the previous arrangement..so we had to put everything

back to the way they were...:))

Of course we also enjoyed cooking together...making pancakes...and pop-corns which flew all over the kitchen...fun..NOT...:))):))

And as winter came with lots of snow...we had our s

hare of fun in the snow..making snow angels and pictures...and lots of good warm tea...:D...then summer came....and why not to go by bike

to the beach...that was fun..going through the woods....up and down..down and

up...yeah...we had some other adventures

that will simply

stay in our memories....:D

She will be moving this week...but I think we will still

have some other adventures together even though we are

not living together..and I think she agrees

with me..:D

4 ani..:)

stiu ca e putin in intarziere..cu vreo 2 zile...dar vineri 19.11. a fost o zi speciala...s-au implinit 4 ani de cand am spus DA Domnului si am intors spatele lumii...4 ani de la botez...4 ani in care Domnul m-a calauzit si m-a insotit in fiecare zi a vietii mele..chiar si atunci cand nu mai speram sa gasesc raspuns la problemele mele....cand credeam ca El a uitat de mine....Domnul ma surprindea si inca ma surprinde cu raspunsul la rugaciunile mele..si chiar daca nu imi raspunde atunci cand vreau eu.. Domnul are timpul Lui...un timp perfect..cum spune si Eclesiastul 3:1 " Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui."

Asa ca.....La cat mai multi ani cu Domnul! :D

Hold on

"....Vezi acestea sunt urmele paşilor tăi care trec prin viaţă!!.
Două urme de paşi: a mea şi a ta!...
Dar, Doamne nu merg mereu împreună?! De ce?
.., Ai dispărut la greu?! şi am rămas ca să mă descurc singur ?!
...,Pe urmă ai revenit Doamne..., şi iar am rămas singur la necaz şi la greu?!
...Atunci fiul meu, când vezi doar o singură urmă pe nisip.., Eu te ţin în braţe şi te trec peste necazurile şi greutăţile tale!"

DE CE STRIGA OAMENII UNII LA ALŢII?

Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:

- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?

- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înteleptul.

- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:

- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate.

Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:

- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

getting lost....

Cum să îţi petreci o sâmbătă obişnuită?

Făcând dintr-un simplu drum până la supermarket o aventură....cum aşa? Staţi aşa că vă povestesc....totul a început sâmbătă "dimineaţa"...m-am trezit pe la 12.30...şi nu aveam nimic în plan decât să stau acasă...curăţenie şi altele....o sâmbătă normală până când colegei mele de apartament îi vine ideea să mergem la Bilka (un fel de Real)...dar nu la magazinul care ştiam unde e...ci la altul care e în cealaltă parte a oraşului...:))..

Toate bune şi frumoase..ne pregătim noi...plecăm pe la 2 fără 5 din casă...ne luăm bicicletele şi după vreo 15 minute de încercat să îmi descui propria bicicleta iată-ne pe drum...:)

Ajunse la staţia de autobuz vedem că mai este 1 minut până vine autobuzul nostru...şi fără sa ne uităm ne-am urcat în primul autobuz care a venit...după ce am mers vreo 40 de minute ne dăm seama că am luat autobuzul greşit...:D..ne dăm jos şi încercăm să vedem unde suntem...în ce zona..ce autobuz/tren putem lua ca să ajungem la Bilka...după vreo 10 minute de uitat pe hartă şi pe programul autobuzelor de la staţia respectivă...am reuşit să hotărâm un traseu...am luat iar autobuzul...iar apoi trenul şi după o aventură am ajuns la Bilka...:D

După vreo 2 ore de plimbărit prin Bilka ne întoarcem acasă....şi aventura iar începe..unde e staţia de autobuz?...bine măcar că danezii au semne şi hărţi peste tot...şi aşa am ajuns înapoi acasă....şi totul e bine când se termină cu bine...:D

de ce nu zambim?

Ioi..nu pot să cred ce repede trece timpul...a trecut aproape o lună de când nu am mai scris pe blog...:D

Azi am stat şi m-am gândit...oare de ce nu zâmbim mai mult....mergând pe stradă rareori vezi oameni zâmbind...majoritatea sunt serioşi...grăbiţi...fiecare cu treaba lui...şi parcă câteodată uităm să ne relaxăm şi să zâmbim celor din jur chiar dacă am avut o zi proastă la şcoală sau la servici...un zâmbet poate fi important pentru cel pe lângă care treci...poate nu i-a zâmbit nimeni de mult timp şi chiar avea nevoie de cineva să îl bage în seamă...:)

Stăteam şi mă gândeam "Oare ce mă face pe mine să zâmbesc?"...unul din primele răspunsuri care mi-a venit în minte au fost...amintirile..vremurile bune...zâmbetul inocent al unui copil...vremea bună...poate o veste bună...şi multe altele... Ce te face pe tine să zâmbeşti?

Avem atâtea motive să zâmbim...faptul că ai primit o nouă zi în dar e un motiv să zâmbeşti...o nouă zi în care poţi face diferenţa... deci ZÂMBEŞTE ISUS ŞI AZI TE IUBEŞTE!!!

Aşa că vă provoc să zâmbiţi cât mai mult...Un zâmbet nu are valoare decât dacă îl dăruieşti! :)